Treceți la conținutul principal

Totolina și Hipopotamul portocaliu


După o vreme începi să te obişnuieşti cu tine, și parcă nu te mai doare la fel de mult.

Spectacolul s-a terminat. Felinarele sunt atârnate acum peste reclame, peste stâlpi din beton şi peste tine. Pentru prima oară, în jurul lor nu mai sunt globuri de musculiţe care să îţi amestece privirea şi nu mai sunt nici fluturi de noapte care să danseze tribal. Lumină albicioasă; atât de apatică încât transformă strada într-un culoar de spital. O maşină scârţâie pe zăpadă şi din depărtare pare a fi un scaun cu rotile.
Paţaikin păşeşte uşor pe bordura trotuarului şi deşi înfrigurat teribil nu vrea să ajungă acasă. Îl deprimă. Pereţii lui sunt plini de găuri de la şuruburile care înainte susţineau rafturi. Pereţii lui sunt palizi. (Rafturile au fost cumpărate împreună dar când ea a plecat, au rămas doar urmele. Galbenul şters a fost tot ideea ei; spunea că “oferă spaţiu şi nu e nici alb ca la toată lumea”!).
În casă mai e un calorifer care nu dă căldură, dar pe care stau mereu trei prosoape. Unul alb de faţă şi mâini, unul albastru (cel mai mare) pentru corp şi unul portocaliu pe care îl primise cadou de la ea. Prosopul portocaliu e pentru picioare. Ăsta era modul lui Nikolai de a fi spiritual sau cel mult răzbunător. Folosea cadoul la ştersul picioarelor când el singur a spus în ziua în care l-a primit că “e cel mai pufos dar pe care l-a primit în dar”. Şi ea a râs extrem de senzual. Iar acum, Nikolai Paţaikin când se şterge pe picioare îşi aduce aminte de întâmplarea asta şi râde. Apoi se întristează. (Ea era senzuală şi extrem de feminină.)
În sufragerie au rămas cărţi multe. Biblioteca a dispărut odată cu rafturile. Într-un cuvânt, Nikolai doarme pe saltele – atunci când doarme – pentru că noaptea fumează mult. Ferestrele din sufragerie au rămas fără perdele aşa că a agăţat de corniză două haine groase de iarnă.

Da, ea era senzuală şi extrem de feminină. Reuşea să te strângă în brate uşor; avea un sărut emotiv. Ei doi se iubeau romantic. Ţi se făcea poftă numai privind. Ea era Totolina şi reuşea să te excite foarte frumos. Paţaikin (chiar şi acum) o iubea mult şi încă îi era dor să se ascundă între coapsele ei, aşa cum făcea noaptea când nu o lăsa să doarmă.

***

La Totolina şi Nikolai am văzut cea mai frumoasă iubire din viaţa mea. Când ceva mergea prost el îi mângâia mâna şi ea îl săruta pe el (tot pe mână). Uneori se întâmpla şi invers.
Pentru Totolina, Paţaikin era dulceaţă, ameţeală, căpăţănoşenie, mac, dovlecel şi hipopotam portocaliu. Paţaikin îi spunea ei mereu că e o gâză şi o întreba:
- Măi dar cum se iubeşte un hipopotam cu o gâză?
- Uite aşa : ciup, ciup, ciup, ciup! îi răspundea ea ciupind aerul cu degetele subţiri şi lungi.
- Ştii cum fac gâzele?
- Cum?
- Uiiiiaaaaa!... şi şpuf (!) într-o floare de te umpli de polen până la urechi şi-n păr. (Paţaikin parcă era un personaj din desenele animate care se minuna foarte tare de ceva, iar asta o făcea pe Totolina să râdă până când îi spunea că o dor pomeţii. Iar atunci, Nikolai ţipa în glumă “fii serioasă!” – dar asta nu o făcea decât să râdă şi mai tare).
Paţaikin se juca cu ea de-a orice îi trecea prin minte. Era ca şi cum aveau propriul lor teatru. Chiar şi atunci când unul dintre ei era bolnav. Inventau un joc cu doctori iar pastilele deveneau bomboane.

Într-o zi – obişnuită de altfel – Totolina a pregătit cafeaua. Dulce pentru ea şi excesiv de dulce pentru el. Nikolai s-a trezit greu şi după ce a fumat o țigară, ea a plecat lăsându-i un sărut. Totolina nu s-a mai întors niciodată.

***

Afară ninsoarea se înteţise. Paţaikin a ajuns în dreptul uşii de la intrarea în scara blocului şi pe drum şi-a amintit de toate acestea. Felinarele atârnate peste reclame şi peste stâlpi luminau trotuarul îngust și Paţaikin, Nikolai Alexeevik Paţaikin a început să danseze isteric cu gura larg deschisă spre cer. S-a oprit după ce doi câini au început să îl latre. Când peste două-trei minute a ajuns în sufragerie, actorul Totolinei şi-a înfundat faţa în prosopul portocaliu şi a început să plângă…

Comentarii

  1. Imi place mult!Felicitari!Scrieti superb!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult, mult! Tot ce pot să sper e că o să placă și pe mai departe.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

CELE MAI CITITE FRAGMENTE

Ultima zi din viața lui Nikolai Alexeevik Pațaikin

Ce faci când eşti sec, atunci când eşti doar un perete de care nu se poate agăţa nimic şi sufletul oricât de mult l-ai strivi, nu se lipeşte... (?)  când nu ajută nimic; când simţi cum ţi se prelinge toată carnea sufletului pe podea.. Impasibil. Indiferent dacă cei care îşi fac drum pe acolo te calcă sau te ocolesc.. Eşti instabil emoţional şi aproape că explodezi, dar nu ai peste cine să te reverşi. Râzi isteric la o glumiţă care pe toţi ceilalţi îi amuză (în cel mai bun caz). Caşti gura cât poţi de mult şi te chinui – la fel de isteric – să fii spiritual. Esti singur. Îţi este frică să priveşti în urmă. Acolo, după umăr sunt numai decese. Iubiri moarte, cu ochi migdalaţi, cu mărimi diferite de coapse şi clavicule care au fiecare gustul lor special, inconfundabil. Tot soiul de amintiri care te răvăşesc până la absurditate. Atât de multe mirosuri şi infinit mai multe senzaţii din locurile unde eraţi convinşi că numai voi aţi făcut dragoste. Tot în spatele umărului,

Iubire duminică dimineața

octombrie-noiembrie Noaptea a trecut în viteză. Mici pete de lumină se jucau acum pe podea. Afară, copacii își unduiau ușor crengile dezbrăcate de păsări și se aplecau încet spre pământ. O toamnă arămie invadase orașul. Covoare de frunze roșii împachetau străzile și vântul se ascundea la fiecare colț de clădire. În casă pătrundeau firicele anemice de aer rece pe la geamul uitat întredeschis de aseară. Pe birou - aproape imperceptibil - se auzea ticăitul unui ceas deșteptător care indica ora 10. Paţaikin s-a gândit că ar fi mai bine să nu o trezească imediat pe Totolina care dormea fără zgomot. În bucătărie era rece. Nikolai a pregătit un ceai cu bucăţi de măr copt şi scorţişoară, peste care a turnat o picătură de whiskey şi două cubuleţe de zahăr brun. S-a întors repede în cameră; Totolina se dezvelise în somn şi acum dormea ghemuită într-un colț al patului. I-a aşezat pilota uşor până peste piept şi atunci (ca la un semnal) picioarele ei s-au întins spre capătul patului fă