Muzică pentru mai târziu

iulie-august

A tresărit. Stropii de ploaie se ciocneau mut de geam. Părul șifonat se zbătea într-o clamă iar ochii încă mai căutau căldura trupului de lângă ea. S-a ridicat. Un pic lascivă, cu toți porii răvășiți și încă savurând liniștea. În cameră mirosea a cafea și-a ciocolată. Cu buze moi, Totolina a zâmbit:
- Cât e ceasul?
- 11.
O mână subțire se întinde sub pătură, leneș.
- Te-ai trezit de mult?
- Nu.
 Nikolai se juca în borcanul de zahăr cu o linguriță.
- Cafea?
- Mmmm.
O coapsă și două călcâie mici evadau acum de sub așternuturi. În dimineața aceea aerul avea gust bun și palmele nu transpirau emoționate. Ca niciodată, Totolina s-a trezit într-o cameră străină unde timpul se evapora.

- Închide ochii!
- De ce?
- Închide ochii!
Cu un zâmbet mare și privire curioasă, Totolina și-a învelit fața în palme.
- Să nu te uiți!

Nikolai a căutat febril prin bagaje, apoi i-a așezat în brațe un disc de vinil.
- Spuneai că e trupa ta preferată.
Totolina împlinise 23 de ani.
- La mulți ani!
Acum doar entuziasmul din respirația lui Nikolai se mai auzea. Treptat, în priviri a început să se citească panică:
- Mi-ai spus că ai pick-up acasă...
În mintea Totolinei gândurile alergau haotic și încercau zadarnic să se lipească între ele; cu toată energia se chinuia să rostească măcar un singur cuvințel. Însă era prea târziu; un fabulos joc de artificii a fost detonat în sufletul ei. Așa că tot ce a putut face a fost să țipe, iar Pațaikin - evident - a tresărit.
- Credeam că ai uitat...
- Îți place?
- E perfect!
- A, bun! Pentru o secundă am crezut c-am dat-o-n bară...
- Nu, pur și simplu... nu știu... Am rămas fără cuvinte.
- Păi de ce n-ai spus?! Hai să mergem să-ți cumpărăm câteva atunci!
Râdeau amândoi cu poftă grozavă și nu se mai săturau să se iubească.

Mai târziu s-au plimbat prin ploaie și-au făcut poze pe dig. Stabilopozii păreau că se îneacă sub valuri și toată apa din cer, care se dizolva în nisip, forma uneori mici urme de curcubeu. Soarele semăna cu o lămâie iar norii gri valsau în jurul lui. Târziu în după-amiază, vântul s-a risipit și seara a împrăștiat rafale de căldură. Cerul nopții i-a descoperit aproape goi, ascunși în apa caldă a mării.