Ia-mă în braţe şi salvează-mă de mine

A doua zi, Nikolai s-a trezit fără chef. Îl usturau toate vânătăile dintre gânduri şi avea picioarele îngheţate. (De obicei, în timpul nopţii, Totolina îl mai învelea). A stat aşa, întins în pat, cu ochii lipiţi de tavan o vreme, parcă fără să gândească. Ar fi vrut să ţipe atât de tare... Pentru că… Pentru că ce?
Îi venise iar în minte scena aia în care ea îl trezeşte vorbindu-i foarte aproape de ureche. Scena aia în care ea pregăteşte cafeaua lui cu lapte şi el se preface că este bolnav…
Adică ce motiv să ai? Că nu prea te poţi lega de nimic. Uneori oamenii dispar şi gata. Iar omul dispărut nu e dat la ştiri pentru că de fapt toată familia ştie unde e. De fapt, toţi ştiu unde e (mai puţin tu).

Pe tavan, un ţânţar lipit acolo de astă vară. (Totolina aproape că dormea şi Paţaikin, la trei noaptea, în pat, în picioare, cu un dicţionar imens în mână, căuta ţânţarul într-un dans echilibristic.) Nikolai privea fix mica pată decolorată. Hm... ironic: totul amintea de ea.

***

Toate momentele penibile...
- Totolina ce mai face?
- Bine…
- Cum adică “bine”?
Paţaikin nu a ştiut niciodată să mintă, iar oamenilor le place să insiste a dracu’ de mult.
- Mai merge la yoga? (şi omu’ se amuză, se bucură, aşteaptă – cu parcă și mai multă răbdare decât de obicei – ca tu să răspunzi..)
- Nu ştiu... Adică da, mai merge. Cred. Ăăăă... Nu am mai vorbit cu ea despre asta că... ne-am cam certat de la cursurile alea...
Iată apare momentul în care persoana în cauză miroase ceva iar Nikolai simte că nu din compasiune, ci din simpla dorinţă de a-şi mulţumi sufleţelul mizer şi perfid continuă cu ochi mari și foarte îngrijoraţi:
- Măi, dar voi aţi păţit ceva? Sunteţi bine?
Paţaikin nu a ştiut niciodată să mintă. Actorul Totolinei ştia să joace doar în anumite circumstanţe; și dacă înainte era un "special", acum s-a simţit de duzină...
În plus, Totolina nu a fost niciodată la yoga. „Yoga” însemna fitness. „Yoga” era o glumă proastă.

***

Iarnă (de aproape trei săptămâni). Maxima : 1° C. Nikolai se ridică din pat. Nedumerit. Stă o secundă în vârful picioarelor, apoi îşi pipăie o coastă şi un pic de gât. A dormit prost.
(Se împlineau 5 zile fără Totolina.)

"Iubeşte-mă! Ia-mă în braţe şi salvează-mă de mine!" a gândit. Nikolai Alexeevik avea nevoie să fie salvat. (Ăsta ar fi fost un moment bun să apară eroul... Bine, dacă eram într-un film sau într-o poveste, sau măcar într-o piesă de teatru, poate mai ziceam... Treacă de la mine! Dar nu! Nu și în cazul ăsta. Așa e viaţa: eroii au dispărut de mult. Poate că nici nu au existat!)

Cineva, pe drum, a tras greşit apa la baie, că de-aia acum pute până la lacrimă; de-aia nu se mai leagă nimic.
Paţaikin (în acel moment în care eroul întârzia să apară) a luat pistolul în mână.