Cum te îndrăgostești!?

- Trebuie să plec...
- Încă cinci minute.
- La tine cinci minute înseamnă o oră!
- Ba nu! Promit. Doar atât. Cin’şpe minute.
- Bă! Căpcăunule!

***

Totolina şi Nikolai locuiau în oraşe diferite. Când s-au cunoscut, deşi au avut grijă să facă schimb de numere de telefon, amândoi credeau că nu se vor mai vedea niciodată. (Şi în definitiv erau doi străini. Ce pretext puteai să găseşti?!)
Au trecut două săptămâni.
Lucrurile curgeau aproximativ normal pentru Nikolai: probleme, bani, sănătate, tipa aia din tren, prieteni, jocuri prelungite de tenis, tipa aia din tren...
La un moment dat s-a întâmplat ceva pentru că și Totolina simțea la fel: ruj, sandale, cafea, tipu ala din tren, plimbare, film, convorbiri telefonice lungi, tipu ala din tren...

Seară. În telefonul lui apare un mesaj. Răspunsul vine cu întârziere împreună cu scuza „eram la duş”.
Zilele următoare se transformă în ciocniri suave condimentate cu flirt până când Totolina traversează distanţa şi ajunge în oraşul în care Paţaikin după ce s-a născut a copilărit aproape atât cât şi-ar fi dorit. Era 18 februarie.

***

- ...Bun, deci ajung la tine la 3. Să fii mai devreme şi...
Era spectacular. Încolţeau printre sentimente de anxietate şi frica de a nu se mai recunoaşte unul pe altul toate gândurile posibile inventate de om. Când în cele din urmă s-au văzut, au rămas o clipă tăcuţi în urma unui salut rostit aproape cu jenă.
("Şi acum ce facem?")
Era greu. Ea nu ştia ce urma, el nu ştia ce să pregătească.
S-au plimbat traversând tot oraşul. Frigul le-a intrat treptat în piele şi în ochi așa că s-au adăpostit într-o cafenea. Paţaikin a avut inspiraţia să aleagă un loc în care nu mai era nimeni. Doar ei – singurii clienţi – şi tipa de la bar.

Înăuntru era cald şi muzica se auzea în surdină. (Un moment care se cere savurat.)
- Vrem şi noi două cafele.
Au stat o vreme aşa, ghemuiţi fiecare pe scaunul lui. Apoi Paţaikin i-a arătat Totolinei fotografiile pe care le-au făcut pe tren când s-au cunoscut.
- Închide ochii, i-a spus.
- De ce?
- Pentru că vreau să te sărut...
Iar Totolina a închis ochii.

Timpul a zburat peste ei. Seara Nikolai a condus-o pe Totolina la autogară şi a stat cu ea până când a plecat. A înțeles imediat că acum era rândul lui să meargă în orașul ei.

Paţaikin şi Totolina s-au întâlnit timp de un an de zile aproape în fiecare week-end. Câte o zi pe săptămână.
- Dar de ce nu mai rămâi?
- Aș vrea, dar nu pot!
- Mai stai un pic...
- Trebuie să plec. Nu mai prind maxi...și nu mai pune moaca aia de hipopotam dulce că acum te sărut de nu te vezi!

***

Toate s-au întâmplat în urmă cu aproape 6 ani, iar Paţaikin le gândea acum fără să vrea. Şi-a verificat ceasul. Era târziu. Ceaiul cu bucăți de măr se răcise iar Nikolai își pierduse de mult interesul pentru cele 24 de fotografii abia developate.

- Cum faci să se îndrăgostească o femeie de tine? (Avea să fie întrebat Paţaikin)
- O laşi pe ea să vină la tine. Apoi o rogi frumos să închidă ochii. (A venit răspunsul.)